Iarna este anotimpul săniuşului, al bradului împodobit, al colindelor, trezind în sufletul copiilor atâta emoţie şi bucurie…. fulgi de nea, nămeţi de zăpadă, clinchet de clopoţei, colinde şi un moş bătrân, bătrân.
Cu toţii iubim iarna, când stând la căldura căminului, putem admira peisaje feerice, putem depăna poveşti ce păreau uitate, putem împleti vise şi mai presus de toate, putem colora în cuvinte frumuseţea sărbătorilor .
Devenită deja tradiţie, Campania Umanitară „De la inimă la inimă. Dăruieşte bucurie copiilor” organizată de CJRAE Galaţi, în parteneriat cu Consiliul Judeţean Galaţi, Inspectoratul școlar Județean, Casa de Cultură a Sindicatelor, Muzeul de Științe ale Naturii “Răsvan Angheluță”, Asociaţia Umanitară „Mundis”, Fundația Creștin-Ortodoxă “Filantropia” Galați, Primăria Municipiului Tecuci, Asociația Viitorul Antreprenor Tecuci, doreşte şi în acest an să împartă bucurii copiilor în Luna „Dăruirii şi Toleranţei”.
Trăim într-un context valoric prolific, în care este din ce în ce mai dificil să distingem autenticul de neautentic, binele de rău, adevărul de minciună, frumosul de falsul frumos etc. Cultura însăşi se „zbate“ într-un interval bipolar şi încearcă, deseori, să supună la probă atitudini care ne este greu să le mai clasificăm din punct de vedere axiologic.
Educaţia nu înseamnă doar dezvoltare cognitivă, adesea obiectivul major şi unic al şcolii. Tânărul are nevoie de o formare completă a personalităţii sale, de o creştere morală şi afectivă, căutând aceste elemente prin modelele adulte din mediu.
Este bine ştiut că procesul de educaţie a propriei personalităţi este unul care durează întreaga viaţă. Familia, şcoala şi comunitatea, asemenea unui grădinar, trebuie să se ocupe de educarea fiecărui copil, în mod diferit, căutînd în inima lui punctul accesibil binelui, deoarece educaţia este o lucrare a credinţii şi inimii.
Fenomenele sociale de excludere şi marginalizare individuală sau de grup reprezintă o realitate a României şi un subiect profund dezbătut în cercetările şi analizele din sfera ştiinţelor socio-umane.
Apartenenţa unei persoane la o categorie socială defavorizată este în foarte mare măsură dictată de constrângeri specifice mediului social, iar componenta educaţională este un element important pentru înţelegerea capacităţii de integrare socioprofesională a diverselor categorii de absolvenţi de învăţământ.
Fiecare copil este deosebit şi special şi are propriile nevoi, fie că este un copil cu dizabilităţi, sau cu o condiţie materială precară, sau face parte dintr-o anumita etnie, grup religios.Toţi copiii au dreptul la educatie în functie de nevoile lor, fapt pentru care educaţia incluzivă vine în întâmpinarea lor, dezoltând un învățământ pentru toţi, un învăţământ împreună cu toți. Doar implicâdu-ne şi lucrând în echipă, colaborând cu alte instituţii, cu familiile, putem schimba anumite lucruri, putem îmbunătăţi sistemul de invăţământ, pentru a le oferi tuturor elevilor servicii de calitate care să-i ajute sa-si dezvolte o personalitate armoniosă, necesară adaptării la o societate aflată într-o continuă schimbare. O şcoală incluzivă este o şcoală deschisă către orice elev, o şcoală care îl valorizează şi îl face să se simta acasă. Este şcoala ideală, unde toţi vin cu placere şi toţi sunt ajutaţi să-şi atingă maximumul potenţialului nativ.
Bunătatea înseamnă dragoste, toleranţă, dărnicie şi înţelegere. Bunătatea este liniştea şi pacea pe care o trăim şi din care putem dărui întruna, necondiţionat.
